Hipertrofia de prostată, cunoscută și sub denumirea de hiperplazia benignă de prostată (HBP), este o afecțiune medicală care implică mărirea nedureroasă a prostatei, o glandă de dimensiuni mici care face parte din sistemul reproducător masculin. Aceasta afectează în mod frecvent bărbații în vârstă, pe măsură ce procesul de îmbătrânire avansează, și poate duce la diverse simptome, în special la nivelul tractului urinar. Deși nu este o afecțiune malignă, hipertrofia de prostată poate influența semnificativ calitatea vieții. În acest articol, vom explora ce este hipertrofia de prostată, care sunt cauzele sale și ce tratamente sunt disponibile pentru gestionarea acestei afecțiuni.
- Ce este hipertrofia de prostată?
Hipertrofia de prostată este o afecțiune în care prostata crește în dimensiune, dar fără a deveni cancerigenă. Prostata este o glandă situată sub vezica urinară și în jurul uretrei, care are rolul de a produce lichidul seminal. La majoritatea bărbaților, prostata crește pe măsură ce îmbătrânesc, iar această creștere poate cauza presiune asupra uretrei, ducând la dificultăți în urinare.
Deși termenul „hipertrofie” sugerează o creștere a dimensiunii, în realitate este vorba de o hiperplazie, adică o creștere a numărului de celule, care poate determina prostată să se mărească. Această mărire nu este malignă, ceea ce înseamnă că nu este asociată cu cancerul de prostată.
- Care sunt cauzele hipertrofiei de prostată?
Hipertrofia de prostată este o afecțiune frecventă în rândul bărbaților vârstnici, iar cauzele exacte nu sunt complet înțelese. Totuși, se consideră că o combinație de factori hormonali și de vârstă joacă un rol major în dezvoltarea acestei afecțiuni:
- a) Modificări hormonale legate de vârstă
Pe măsură ce bărbații îmbătrânesc, nivelurile de testosteron scad, iar în același timp, se observă o creștere a altor hormoni, cum ar fi dihidrotestosteronul (DHT), care poate stimula creșterea prostatei. Hormonii joacă un rol important în reglarea dimensiunii prostatei, iar dezechilibrele hormonale pot contribui la dezvoltarea hipertrofiei.
- b) Vârsta
Hipertrofia de prostată este o afecțiune care devine mai frecventă odată cu vârsta. De exemplu, majoritatea bărbaților de peste 50 de ani pot experimenta unele semne de mărire a prostatei, iar simptomele pot deveni mai pronunțate pe măsură ce bărbații înaintează în vârstă.
- c) Factori genetici
Există dovezi că unele trăsături genetice pot crește riscul de a dezvolta hipertrofie de prostată. Bărbații care au membri ai familiei cu istoricul acestei afecțiuni pot fi mai predispuși să dezvolte aceleași probleme.
- d) Alți factori de risc
De asemenea, obezitatea, un stil de viață sedentar, consumul excesiv de alcool și dieta nesănătoasă pot contribui la dezvoltarea hipertrofiei de prostată. Deși nu sunt cauze directe, acești factori pot agrava simptomele afecțiunii și pot influența modul în care prostata reacționează la modificările hormonale.
- Simptomele hipertrofiei de prostată
Simptomele hipertrofiei de prostată sunt de obicei legate de tractul urinar și pot varia în funcție de severitatea afecțiunii. Printre cele mai frecvente simptome se numără:
- Dificultăți la urinare: Fluxul de urină poate deveni slab sau întrerupt, iar urina se poate elibera mai greu din vezică.
- Nevoia frecventă de a urina: Mai ales pe timpul nopții (nocturie), bărbații pot simți că trebuie să meargă la toaletă mult mai des decât în mod normal.
- Senzație de vezică plină: Chiar și după urinare, poate persista senzația că vezica urinară nu s-a golit complet.
- Urina întreruptă sau scăpată: Dificultăți în a începe urinarea sau urinarea poate fi întreruptă în timpul procesului.
- Durere la urinare: Deși nu este comun, unii bărbați pot experimenta durere sau disconfort în timpul urinării.
Aceste simptome pot varia de la ușoare la severe și pot afecta semnificativ calitatea vieții unui bărbat.
- Cum se diagnostichează hipertrofia de prostată?
Diagnosticul hipertrofiei de prostată începe de obicei cu un consult medical detaliat. Medicul va analiza istoricul medical al pacientului și va efectua un examen fizic, care poate include:
- Examenul digital rectal (DRE): Medicul va examina prostata prin rect pentru a verifica dacă aceasta este mărită sau dureroasă.
- Testul antigenului specific prostatic (PSA): Este un test de sânge care măsoară nivelul PSA, o proteină produsă de prostată. Nivelurile crescute de PSA pot indica probleme de prostată, inclusiv hipertrofie sau cancer.
- Ecografia prostatei: Aceasta poate fi utilizată pentru a vizualiza dimensiunea prostatei și pentru a verifica dacă există semne de retenție urinară.
- Urofluxometria: Un test care măsoară fluxul de urină pentru a evalua dacă există blocaje la nivelul tractului urinar.
- Tratamente pentru hipertrofia de prostată
Tratamentul hipertrofiei de prostată depinde de severitatea simptomelor și de impactul acestora asupra calității vieții pacientului. Opțiunile de tratament includ:
- a) Tratament medicamentos
- Alfa-blocantele: Aceste medicamente ajută la relaxarea mușchilor din jurul prostatei și uretrei, facilitând astfel urinarea.
- Inhibitori ai 5-alfa-reductazei: Aceste medicamente ajută la reducerea dimensiunii prostatei prin blocarea hormonilor care contribuie la mărirea acesteia.
- Antiinflamatoare: Pot ajuta la reducerea inflamației și a disconfortului.
- b) Tratament chirurgical
În cazurile severe, când medicamentele nu sunt suficiente, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Cele mai frecvente opțiuni sunt:
- Prostatectomia transuretrală (TURP): O procedură care elimină o parte din prostată pentru a îmbunătăți fluxul de urină.
- Incizia prostatei: O intervenție prin care se fac mici tăieturi în prostată pentru a ameliora simptomele.
- Laser: Tehnologia cu laser poate fi folosită pentru a tăia sau vaporiza țesutul prostatei care blochează fluxul urinar.
- c) Tratament minim invaziv
Există și metode mai puțin invazive, cum ar fi terapia cu microunde, terapia cu ultrasunete sau proceduri care folosesc laser pentru a reduce dimensiunea prostatei.
Concluzie
Hipertrofia de prostată este o afecțiune comună în rândul bărbaților vârstnici, care poate duce la dificultăți urinare și alte simptome neplăcute. Deși nu este o afecțiune malignă, aceasta poate afecta semnificativ calitatea vieții. Tratamentul variază în funcție de severitatea simptomelor și poate include medicamente, tratamente minim invazive sau intervenții chirurgicale. Consultul medical este esențial pentru diagnosticarea corectă și stabilirea unui plan de tratament adecvat.
Sursa: https://www.lucrurinoi.ro/
